Excursii

La pagina de contact poate fi vazuta o harta cu obiectivele turistice din zona Valea Ariesului Mare. ( la click pe ea imaginea se mareste)

Varianta 1. - in directia Deva-Alba Iulia sau Cluj Napoca

Muntele Găina

Muntele Găina este o grupare a Munţilor Apuseni (Vf. Găina de 1486 metri), loc în care se ţine celebrul Târg de Fete. Aici, în ziua de Sfântul Ilie la Târgul de Fete Participă fetele de măritat sau cele care vor să fie peţite de feciori. Pregătirea poate să dureze şi ani de zile pentru fetele care aduc şi zestre. Totul începe în zori, când familiile cu fetele de măritat vin cu corturi pentru a expune zestrea. Schimbarea de năframă se produce la alegerea miresei, după care toţi se ospătează în timp ce lăutarii cântă. Localnicii cred că doar pe acest munte o cununie poate să aibă parte de noroc şi fericire. Acum, târgul de fete este o manifestaţie folclorică, pe tema căreia s-au ţesut două legende asemănătoare.

Legenda de pe Muntele Găina:

În vârful muntelui Găina traia o zână nemaipomenit de frumoasă, într-un palat strălucitor. Ea avea o găină cu pene de aur care îi făcea zilnic trei ouă de aur, pe care zâna le dăruia fetelor sărace care urmau să se mărite.

Atraşi de bogăţia ei, trei feciori din munţi s-au îmbrăcat în straie femeieşti şi au reuşit să intre în palat şi să îi fure găina. Dar, în fuga lor, au scăpat din coş ouăle de aur, care s-au spart în râul Arieş. De atunci, acest râu poartă aur în nisipul său. Se mai spune că ouăle de aur ar fi rămas pe munte în diferite spărturi din stânci şi de aceea, an de an, feciorii şi fetele urcă să le caute în jurul datei de 20 iulie (Sfântul Ilie) la Târgul de Fete.

Legenda Târgului de Fete:

Legenda spune că pe vârful Muntelui Găina îşi avea culcuşul o găinuşă ce făcea ouă de aur, cuibul căreia nu a fost descoperit, pe care moţii începuseră să o ocrotească şi să-i închine daruri şi cântece. Pentru găina lor cu oua de aur puteau să facă moarte de om.

De ziua Sfântului Ilie, moţii se adunau pentru a le da prilej tinerilor copii să se întâlnească, să se îndrăgească şi să îşi propună inimii să se unească pe viaţă. De aceşti tineri se apropia găina, ce cobora de pe cuibul ei nevăzut, chiar pe vârful Muntelui, unde astăzi se poate vedea Crucea Iancului, bătea o data din aripi şi se transforma într-o zână fermecatoare, ce se apropia de tinerii căsătoriţi ţinând un ou de aur în palme şi oferindu-l acestora pentru fericire şi viaţă lungă. De acolo, oamenii au numit acel munte - Muntele Găina.

Numai că armonia a fost întreruptă de un hoţ care a urmărit să descopere cuibul găinii şi să-i fure ouăle de aur în timp ce ea era coborâtă la o altă serbare, pe creasta altui munte, sub formă de zână. Astfel, hoţul a tăbărât în cuibar, a luat ouăle şi a dispărut cu ele. Întoarsă acasă şi descoperind furtul, zâna s-a supărat foarte tare şi a hotărât să părăsească acel loc pentru totdeauna. A ridicat mâinile la cer, a devenit găină şi a zburat nevăzută în alt munte. Şi muntele acela era la Roşia Montană.

Oamenii s-au supărat, au jelit-o, au implorat-o să se întoarcă, dar minunea nu s-a mai întâmplat. A rămas Muntele Găina, cu vârful acela pleşuv, bântuit de ploi şi crivăţ, de lacrimi şi legendă. Oamenii se întâlnesc cu el, să-l îmblânzească, să-i astâmpere aşteptarea. Se spune că hoţul ce furase ouăle a căzut într-o prăpastie şi ouale s-au pierdut în adânc devenind izvoare, sau valve, crăpătura se vede şi azi înecată în nori. Apusenii sufera de-atunci.

Galeriile Romane

Alburnus Maior este denumirea Cetăţii Romane de la Roşia Montană şi se prea poate să fie cel mai autentic document ce ilustrează activităţile minereşti ale romanilor. Cetatea romană stă mărturie geniului tehnic vechi aproape 2000 ani. Galeriile sunt acum electrificate şi amintesc de vechile exploatări aurifere.

Dealul cu melci

Rezervaţia paleontologică se află pe partea stângă a Văii Arieşului, la 15 km de Câmpeni şi la 10 km de comuna Vidra. Dealul cu melci este de fapt un recif de cochilii de melci de mare, care trăiau în urmă cu milioane de ani în acele locuri, scăldate de apele calde ale Mării Tethis. Cochiliile s-au păstrat încrustate în stâncă. Aici se poate admira „Actaeonella giganteea", o scoică cu cochilie în formă de melc care popula apele Mării Tethis în urmă cu şase milioane de ani. Dealul cu Melci este unul dintre cel mai bogate locuri fosilifere din România.

Mănăstirea şi Muzeul de la Lupşa

Mănăstirea Lupşa datează încă din secolul XIV şi este una dintre cele mai vechi mănăstiri de pe valea Arieşului. Inainte era o mică constructie din lemn ce atrăgea turiştii prin arhtectura ei, iar acum este reconstruită.

 

 

 

Muzeul etnografic Lupşa prezintă o colecţie bogată în obiecte şi piese din istoria locului, datând din anul 1872. Hainele din Ţara Moţilor şi cărţile rare ale secolelor XVII - XVIII, lanţurile de lemn sau pieptenii din piele de arici sunt doar câteva dintre lucrurile expuse aici. Din colecţia de istorie, remarcabile sunt steagul participanţilor la Unirea cea Mare de la Alba Iulia şi masa revoluţionarului de la 1848, Avram Iancu.

Salina Turda

 

 

 

 

Aceasta mina dateaza inca din perioada romanilor si a fost unul dintre motivele pentru care localitatea s-a dezvoltat vertiginos si dupa retreagerea romanilor din Dacia.

Istorie
Prima atestare documentara a extragerii sarii in Turda dateaza din anul 1271. In trecut exploatarea era organizata in asa numitele Camari de Sare care erau de doua tipuri: unele care faceau exploatare, depozitare si transport pana la apa iar altele efectuau transportul pe apa si vanzarea sarii. Ulterior in anul 1786 exploatarea si valorificarea sarii devin monopol de stat dar incep sa apara unele probleme privind transportul sarii pe drumul abrupt ce cobora de la salina. Pentru rezolvarea acestei situatii se construieste incepand cu 1853 galeria Franz Josef si sunt modernizate minele Terezia si Rudolf. Salina Turda este inchisa in 1932.

Modernizarea Salinei Turda (2008-2010)
In perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010 a avut loc un proces de modernizare a Salinei Turda. In urma acestuia a fost creata o infatisare noua si o functionalitate extinsa a Salinei Turda. In Mina Rudolf exista acum o sala de concerte, teren de sport, bowling, minigolf dar si o gondola imensa si s-a montat si un ascensor (lift) pentru persoanele care se deplaseaza mai greu. In Mina Terezia s-a construit un debarcader pe lac cu barci care permit plimbarea turistilor pe lacul salin.

Structura Salinei Turda
Salina Turda este compusa din:
Mina Rudolf
Mina Rudolf are o forma de sala trapezoidala numita in termeni tehnici abataj in talpa. Aceasta a fost inceputa in anul 1867 si are o latime de circa 50 m, o lungime a vetrei (talpa abatajului) de 80 m iar adancimea este de 40 de m. Scarile coboara de a lungul a 13 etaje fiecare avand marcat anul in care a fost sapat. Datorita infiltratiilor pe peretele nordic s-au format stalactite de sare cu o viteza de crestere de 2 cm/an. Ca urmare a lucrarilor din ultimii ani Mina Rudolf a fost dotata cu o serie de elemente noi care sunt destinate turistilor: sala de concerte, teren de sport, gondola, minigolf, bowling. A fost montat si un lift pentru a usura accesul in mina.

Mina Ghizela
Mina Ghizela a fost deschisa in 1857 si urma sa fie o mina similara minei Rudolf insa s-au executat doar lucrarile pregatitoare, lucrarea fiind abandonata. In 1992 la deschiderea minei pentru tratament a fost extinsa sala octogonala.

Mina Terezia
Mina Terezia este o mina de tip clopot cu o adancime de 90 m in a carei vatra s-a format un lac subteran cu adancimea de 5-8 metri si un diametru in jur de 70 m. Mina a fost exploatata inca din 1690. Aici se afla celebra cascada de sare pe peretele nordic al minei, cascada ce s-a format prin depunerea sarii din solutia salina ce se prelingea din galeriile romane. Recent s-a amenajat un debarcader cu barci pe lacul subteran din Mina Terezia si o zona de promenada deosebita prin arhitectura elementelor ce o compun.

Galeria Franz Josef
Pentru a facilita si mai mult exploatarea sarii intre 1853 si 1870 este construita o galerie orizontala pentru transportul sarii la suprafata. Aceasta galerie avea initial 780 m insa a fost prelungita astfel incat acum are 917 m. Un aspect interesant ce merita mentionat este ca intre 1948 si 1992 a avut rolul de depozit de branza.

Varianta 2 excursie de o zi către Oradea

Cheile Galbenei şi Izbucul Galbenei

Valea Galbenei este un culoar de drenare a majoritatea apelor din Bazinul Padiş spre Depresiunea Beiuşului. Aceasta se situează în sud-vestul si vestul Bazinului Padiş - Cetăţile Ponorului şi cuprinde sectoare de chei înguste mărginite de pereţi de stâncă înalţi de câteva sute de metri.

În Cheile Galbenei există numeroase repezişuri şi cascade din cauza terenului accidentat, iar cea mai impresionantă este cascada Evantai de aproximativ 7 metri. Există amenajări pentru turişti caşi cabluri de oţel şi lanţuri de sprijin, iar sectorul amonte este cel mai spectaculos. Traseul are o dificultate ridicată, recomandat turiştilor cu experienţă şi condiţie fizică bună. Nu se recomandă parcurgerea lui pe vreme rea şi în perioada de viituri.

Izbucul Galbenei este un ochi de apă de circa 7 metri diametru situat la baza unui perete de stâncă. În aval, apa se prăvăleşte în cascade.

Peştera Urşilor

Situată în localitatea Chişcău, comuna Pietroasa, judeţul Bihor, Peştera Urşilor a fost descoperită cu ocazia dinamitării executate la cariera de marmură din zonă în 17 septembrie 1975. Având o lungime totală de 1,5 km (521 metri au fost declaraţi rezervaţie ştiinţifică şi se poate vizita doar partea superioară - 488 metri), numele îi vine de la numeroasele resturi din scheletul ursului de cavernă, care se estimează că a dispărut în urmă cu 15.000 de ani.

Aici s-au mai descoperit şi fosile ale caprei negre, ibex, hiena de peşteră. Peştera e formată din trei galerii, cea a Urşilor, galeria Emil Racoviţă, galeria Lumânărilor şi 4 săli: sala Lumânărilor, Spaghetelor, Racoviţă şi a Oaselor care adăposteşte 1500 de piese şi 140 de cranii. Cele mai interesante formaţiuni sunt Plantele Fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul, Căsuţa Piticilor şi Statul Bătrânilor.

Programul pentru vizite este de marţi până duminică, inclusiv între orele 10:00 - 17:00, iar preţul biletului este de 15 lei pentru adult şi 10 lei pentru copii.

Legendă: legenda spune că aici, în urma căderii unei stânci peste gura peşterii, au fost închişi aproximativ 140 de urşi înfometaţi. În cele din urmă, ei s-au atacat reciproc până când au murit toţi (de aici cele 140 de cranii din Sala Oaselor).

Peştera Focul Viu

Pe Valea Galbenei, la o altitudine de 1.165 metri se găseşte peştera Focul Viu. Ca mărime, aceasta ocupă locul trei în topul gheţarilor din ţară. Accesul se face pe o scară din lemn. În interior se găsesc două săli.

Sala Mare (cu o înălţime de 46 metri şi lungime de 68 metri) are ungheţar de 25.000 metri³. În partea opusă a intrării se află mai multe grupuri de stalagmite, pe care la un anumit moment al zilei se răsfrâng razele solare producând reflexii scânteietoate. De aici denumirea peşterii de Focul Viu.

Sala Mică este cea de-a doua galerie a peşterii şi se află în spatele stalagmitelor, care la rândul ei conţine mai multe formaţiuni de stalagmite.

Cetăţile Ponorului

Menţionat prima dată în anul 1886, complexul carstic de la Cetăţile Ponorului se numeşte şi Everestul României. Cetăţile Ponorului sunt situate pe platoul carstic Padiş la capătul aval al Văii Cetăţilor, la 950 m altitudine. Se poate ajunge de la Padiş pe marcajul punct albastru (2 ore de mers) şi şoseaua forestieră care se desface din şoseaua Pietroasa - Padiş. Platoul Padiş este un bazin închis, unde apa de suprafaţă aproape lipseşte, fiind drenată în întregime pe sub pământ în valea Galbenei şi în valea Boghii.

Peştera Cetăţile Ponorului are o galerie principală de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante în care un râu puternic, poate cel mai mare râu subteran din ţară, curge formând cascade, repezişuri şi vâltori. Intrarea în peşteră se face printr-un portal de 70 m înalţime şi 30 m lăţime. Peştera e formată din 4 săli şi 14 lacuri principale.

Peştera Cetăţile Ponorului poate fi vizitată atât zona de suprafaţă cât şi galeria subterană cu mijloace de iluminare şi cizme de cauciuc. Galeria activa poate fi parcursă de echipe de speologi experimentaţi şi necesită costume impermeabile, barci de cauciuc, cizme, corzi, coboratoare şi blocatoare.

Coiba mare şi Coiba mică

Peştera Coiba Mare se află în Valea Gârdişoara. Pentru a ajunge la ea, trebuie parcursă şoaseaua forestieră de pe Valea Gârda Seacă (cale de 12 km), de la comuna Gârda de Sus trebuie ajuns la cătunul Casa de Piatră. Amonte de cătun se se coboară la imensa intrare a peşterii.

Prima exploatare dincolo de sala de intrare datează din anul 1953, iar în 1978 se descoperă sifonul care desparte Colba Mare (5050 metri) de Colba Mică, realizând unirea dintre cele două peşteri.

Intrarea principală în Coiba Mare este una dintre cele mai impozante intrări de peşteri din Munţii Apuseni, peştera în sine fiind una activă, care este străbătută de un râu permanent.

Din cauza celor două bolţi joase, peştera prezintă risc de viitură. De aceea, evitaţi pătrunderea în Coiba Mare pe perioadele cu ploi puternice şi este recomandat să vă limitaţi la vizitarea doar a sălii de intrare a peşterii.

 

Despre mai multe obiective turistice in apropiere de Arieseni puteti citi in pagina Obiective Turistice.